Autor: Cristian Harhătă
Grafician: Alexandra Scutaru
Această
carte este destinată copiilor peste 4 ani şi a fost creată special cu dublă
întrebuinţare. Adulţii le citesc copiilor poeziile, apropiindu-se astfel de ei
şi petrecând un timp plăcut împreună, iar copii vor percepe mult mai bine
povestea văzând personajele frumos colorate şi vor beneficia de plăcerea de a
colora chiar ei personajele din poezii. Cu cât adulţii vor reuşi să le citească
mai mult, cu atât copii îşi vor dezvolta atracţia literară, imaginaţia,
creativitatea şi latura artistică. Nu uitaţi că adulţii fac parte din copilăria
copiilor şi nu trebuie neglijat timpul petrecut cu aceştia.
Copilul de azi va fi adultul de mâine!
1. Furnicuţa Cristinuţa
de Cristian Harhătă
În spatele fermei
un morman de pământ
A ieşit la
suprafaţă ca un mormânt
Doar că semăna
mai degrabă cu un vulcan
Dar care nu erupe
niciodată-n an.
- Ce-o fi oare? Ce-o fi oare?
Se întrebau păsările
în zare:
Era un muşuroi de
furnici
Plin cu făpturi
mici şi mai mici.
Dar acum făceau
zarvă mare
Deşi afară era
mult soare
Căci în general
lumea spune
Că furnicile
încep să se adune
Dacă vine cât de
curând şi iute
O ploaie
zdravănă, recolta s-o ajute,
Dar de unde?! Că
nu venea nici o ploaie
Şi în muşuroi era
aşa o hărmălaie!
Iar greierele
auzind şi el gălăgia
Şi-a folosit din
plin ipocrizia,
Şi s-a deghizat
într-un furnicoi,
Să pară şi el un
prinţ de soi
Şi ajuns la
intrarea în muşuroi
L-au primit gărzile
pe covor de foi.
- Ce se întâmplă aici? De ce aduceţi atâta
mâncare?
Întreabă
greieraşul ce părea un prinţ mare.
- Azi e ziua la a noastră împărăteasă
Toată lumea o să bea şi o să cinstească!
Văzând acestea
greieraşul a scos chitara
Şi-a început să
cânte ascultându-l toată seara.
- Cine cântă atât de frumos? rosti emoţionată
E cel mai frumos cadou ce mi s-a făcut
vreodată!
Exclamând acestea
frumoasa împărăteasă
S-a îndrăgostit
de furnicoiul ce cânta la masă.
Nu am mai auzit un furnicoi c-o voce aşa
frumoasă!
Furnicoiul a
prins atât curaj încât cânta şi mai duios
Uitând că pe sub
haine, era un greiere mincinos.
- Pentru a voastră împărăteasă: Furnicuţa
Cristinuţa!
Încă o melodie aleasă! Noi sărbătorim micuţa.
Vorbea el, iar
Cristinuţa îl sorbea din priviri
Şi s-a
îndrăgostit taman în toiul primei întâlniri.
Aveau o întâlnire
romantică în miez de noapte
Stând de vorbă
îşi povesteau de toate,
Dar cum şedeau pe
un cuibar de ouă
Afară chiar a
început să plouă
Şi l-au bătut pe
greiere câţiva stropi
De l-a strâns
costumul, plesnind pe loc,
Şi aşa a rămas
greieraşul gol în gropi
Dându-şi seama
Cristinuţa că era doar un escroc.
Şi de atunci şi-a
jurat micuţa furnicuţă
Că va fi mai
prudentă olecuţă
Şi a întărit paza
la intrarea în palat,
Altădată să nu
mai primească un greiere deghizat.
Nu poţi şti,
chiar de eşti fiică de împărat,
Cine îţi
vorbeşte, de e el cu adevărat!
Până când vin
primii stropi de ploaie
Şi îl spală de
orice deghizare greoaie.
2. Gică contra
de Cristian Harhătă
Gică era un motan
persan
Cu bot turtit
şi-avea în plan
Ca în fiecare zi
să se spele
Pe blăniţa
mătăsoasă,
Să se joace la
perdele
Şi să se agite
prin casă.
Îşi ascuţea
gheruţele
Şi era foarte
perfecţionist,
Dar să nu-i iei
în seamă sfaturile
Că e puţin cam
fixist.
În general era
tare prietenos
Îşi împărţea până
şi din sos
Cu un şoricel
mititel
Care spuse către
el:
- Eu am să plec la un verişor
Că am auzit că acolo e mai binişor,
Şoarecii au mâncare din belşug.
Îmi fac bagajele şi diseară am să fug.
- Eu zic Chiţălău să o laşi baltă
E o prostie să te nemulţumeşti de soartă!
Dar şoricelul n-a
mai zăbovit
Şi cu puţin grâu,
s-a dus la drum fericit.
Noaptea pe la
două îl strigă pe Gică
Căţelul Mitică,
ce-a scăpat de frică:
- Mi-am propus să plec la apariţia lunii
Am auzit chiar eu vorbind vecinii
Despre stăpâni şi o plecare în altă lume,
Iar noi o să rămânem flămânzi şi fără nume.
- Eu nu cred vorba nimănui
Căci am crescut aici de pui,
Şi mereu m-au hrănit, m-au alintat
Crezi că acum m-ar fi lăsat?
- Faci ce vrei Gică contra
Eu mă urc în maşina ce-aduce lapte
Dacă nu vrei, nu intra
Şi ai să vezi cu ochii tăi dimineaţă la
şapte.
Gică s-a întors
la somn calm şi nepăsător.
- Ei de parcă m-ar lăsa pe mine stăpânii să
mor!
Iar dimineaţă
când s-a trezit pe la zece,
Mâncarea era ca
gheaţa, tare şi rece.
- Cred că au uitat să-mi pună altă mâncare
Mai bine să-mi ascut gheruţele mai tare.
Dar când să
meargă la perdele rămâne uimit
Nu mai era nici
urmă de ele şi s-a-mpânzit
Întreaga locuinţă
ce avea acum de suferit.
Miau-miau,
miau-miau în zadar se plângea
Şi îi era aşa
ciudă că la pervaz nu ajungea
Era cam grăsuţ şi
pervazul destul de sus
Dar încercând,
repetitiv, până la urmă, a ajuns.
A hoinărit
săracul Gică devenind mai sprinten
Şi mânca pe furiş
sau pe la câte un prieten,
Dar mare i-a fost
mirarea, pe nepusă masă,
Când apare
Chiţălău la fosta casă.
- Ooo... Gică tu eşti? Prietenul meu bun!
Am venit să te vizitez în prag de ajun.
- Chiţălău tare dor mi-a fost de tine
Îmi pare atât de rău că nu te-am ascultat mai
bine.
- Ai slăbit de-ai ajuns acum piele şi os
Dacă aş putea ţi-aş da înapoi întregul sos,
Dar deşi nu pot face asta, mi-a mai rămas
Să te iau cu mine la vărul meu Matyas.
- Nu ştiu Chiţălău, eu m-am obişnuit şi aşa
Îmi vine tare greu să-mi schimb, iar soarta.
- Pe bune? Tu chiar nu te-ai schimbat
Mai bine fă-ţi băgăjelul şi am şi plecat!
- Dar de ce te grăbeşti aşa? Că nu te
înţeleg!
- Pentru că mâine e Crăciunul, nu mai fi
bleg!
- La mine Chiţălau de mult nu mai există
Crăciun
Am peste un an de zile de când stau în drum
Casa în care cândva am stat e o dărăpănătură
Crezi că voi mai avea vreodată eu viaţa bună?
- Gică eu ţi-am zis de când am plecat
Şi aşa
am şi făcut, soarta mi-am schimbat!
Acum am unde sta, ce mânca şi îmi este bine
Crezi tu că un motan aşa pufos ca tine
Nu va reuşi să fie iar frumos şi iubit
De ce crezi că stăpânii te-au părăsit?
C-au avut necazuri mari şi s-au prăpădit
Iar noi ceilalţi marele răul l-am simţit
Suntem animăluţe şi avem şimţuri ascuţite,
Dar tu te ocupai de gheruţe! Cine să
asculte?!
Şi au plecat cei
doi prieteni în alt oraş
Unde avea
Chiţălău strâns mult caş
Trăia bine la o
fermă sau o fabrică de lapte.
Ce mai contează!
S-au veselit întreaga noapte.
Acolo l-a
întâlnit şi pe căţelul Mitică
Şi prietenii şi-a
reîntregit motanul Gică
De atunci a fost
mult mai atent cu semenii lui
Şi povaţa să o
tragi tu, ca altora să le-o spui.
3. Motănelul
de Cristian Harhătă
Într-o dimineaţă oarecare
Alături de suratele flămânde
Un motănel ce căuta mâncare
Găseşte-o pâine şi-o
ascunde.
Căzuse de la un moş
Ce-avea prea multe-n coş,
Iar Dumnezeu milos de fel
Dărui pâinea exact la motănel.
Şi numai ce-l vezi că face o strigare
- Hai suratelor la mâncare!
Şi cu gheruţa precum un cuţit
Numai ce-l vezi că se apucă de împărţit
Trei bucăţi egale, să ajungă la fiecare,
Şi nici o înghiţitură nu a terminat
Că numai ce aude un mieunat,
De după colţ iese o pisicuţă
Cu o fundiţă roşie, mică şi
drăguţă
- E înfometată sau speriată?
Apoi motanul exclamă îndată
- Hai surată da-i o bucăţică!
Nu o vezi cât e de mică
- Eu nu-i dau din bucăţica
mea
- Iar eu nici atâta.
- Mai bine am pleca!
Rupe motănelul din miezul de
pâine
Şi spune: - Hai prietena mea şi mănâncă cu mine
Dar din senin se aude un glas aprins:
- Pis-pis-pis, pis-pis-pis!
Era fetiţa ce-şi căuta de
zor
Pisicuţa ce plângea de dor
Însă fata, sufletistă, a
observat
Grija ce motănelul i-a purtat
Şi de atunci vine în fiecare zi
Să se joace toţi trei şi pentru a-l hrăni.
Căci atunci când nu eşti egoist
Nu vei fi niciodată trist
Şi mereu vei avea bucurii
Pe care să le împarţi cu prietenii.
Verificaţi-vă atenţia:
1. Cine era
împărăteasă la castel?
.....................................................................................
2. Cu cine
a vorbit Chiţălău înainte să plece la drum?
.....................................................................................
3. Cine a
împărţit miezul de pâine cu pisicuţa?
.....................................................................................
1.
.....................................................................................
2.
.....................................................................................
3.
.....................................................................................
4. Peştişorul
Betta
de Cristian
Harhătă
Dintr-un
univers creat de o minte visătoare
"Soarele
răsărea, mult mai frumos din mare",
Dar
peştişorul Betta citea în continuare
Având şi multe întrebări, la lecţia cu lucrare,
Despre acel roman scris de străinul caracatiţă
Ce niciodată în viaţa lui nu a făcut alianţă,
Cu captivitatea, în care se născuse peştişorul,
Ce studia la şcoală poveştile “De-a zborul”.
Notele lui scădeau pe zi ce trece tot mai mult,
Din pricina întrebărilor ce-l lăsau pe profesor mut,
Exmatricularea era pedeapsa finală
Pentru a învăţa cum să se comporte la şcoală!
Căci profesorul o viaţă a stat închis
Şi nu concepea să fie contrazis
De un mic peştişor ce vedea lumea color
Şi era mai curios decât orice alt înotător.
Într-o seară pe neaşteptate,
Peştişorul se vede luat pe la spate,
Capturat de plasă este băgat cu mare grijă,
În punguţa cu apă introdusă apoi în valiză.
Pe semne că avea mulţi colegi exmatriculaţi
Ce-l priveau din alte pungi nevinovaţi.
- Dar voi ce faceţi? Cum aţi ajuns aici?
Întrebă peştişorul fără a primi replici,
Căci răspunsul era mut, nu se vedea decât mima,
Şi săracul nu a priceput, de ce se schimbă clima?!
Şoferul a frânat brusc, să nu calce oamenii neatenţi,
De pe străduţa îngustă cu negustori şi alţi clienţi
Şi cât pe ce să facă accident îl trec ceva fiori,
Amintindu-şi citatul: “De-a zborul printre nori”,
Iar uşa de la maşină s-a deschis,
Răscolindu-se spre libertatea lui din vis,
Izbitura unui val brusc îl trece,
Aruncat tot cu pungă pe nisipul rece
Punga spartă de un val este luată
Şi alungată în marea tulburată,
Intră în adâncuri din reflexul fricii
Dar nu înainte de a vedea licuricii
Ce doar în basmele lui Caracatiţă le citea.
Iar acum el devenise un personaj din cartea sa!
Să nu te limitezi
la a visa, că visele nu au limite
Şi să crezi în
steaua ta şi ea se va aprinde!
Verificaţi-vă atenţia:
4. Cine
citea romanul lui Caracatiţă?
.....................................................................................
5. Cine nu
concepea să fie contrazis?
.....................................................................................
6. Unde a
fost introdusă punguţa cu apă?
.....................................................................................
4.
.....................................................................................
5.
.....................................................................................
6.
.....................................................................................
5. Pisicuţa îndrăgostită
de Cristian
Harhătă
Pe lângă casa mea
Işi făcea mereu apariţia
O pisică neagră toată
Îndrăgostită de-o pisică albă,
Dar cea bătrână şi tigrată
A observat idila înflăcărată
Şi cum experienţă din plin avea
O luă deoparte pe cea albă şi-o întreaba:
- Chiar îţi place
acel motârloi?
Pe când îţi fac curte atâţia motani de soi...
Tu eşti asemeni unui fulg de nea,
El e negru precum coşul unei sobe,
Tu ai ochii albaştri precum marea,
El îi are, pe ai lui, ca două bube.
Eşti sigură că asta este ceea ce vrei?
Să faci cu el cei mai urâţi prichindei?
Draga mea nepoată de acum eşti adultă
Şi vreau să chibzuieşti cu minte multă!
- Dragă bunicuţă,
nu ştiu cum se face,
Cum din bunicu' alb şi matale tigrată
A ieşit mama căreia îi semăn toată,
Chiar dacă de el nu-ţi place,
Nu e negru doar ca funinginea
El e negru ca şi noaptea
Ce-ţi oferă toată liniştea
Şi prilejul să-ţi astâmperi foamea
Căci noaptea ai spor la vânat
Şi indiferent de culoarea lui, eu tot îl
plac!
Pentru că e negru precum abanosul,
Dar are un suflet bun, frumosul!
Căci, da! Pentru mine e frumos aşa.
Şi sunt sigură că o să-l placi şi mata'.
Şi zicând aşa
pisica cea isteaţă
A rămas cu motanul
negru întreaga viaţă
Şi au făcut mulţi
princhindei fraţi
Unii albi, unii
negri, alţii tigraţi.
Că nu contează
niciodată, ce culoare ai pe faţă,
Frumuseţea
adevarată vine din suflet cu o povaţă!
Verificaţi-vă atenţia:
7. Cu cine
vorbea cea bătrână şi tigrată?
............................................................................
8. Cum
arăta “motârloiul”?
............................................................................
9. Cum
arăta bunicul pisicuţei îndrăgostite?
............................................................................
7.
............................................................................
8.
............................................................................
9.
............................................................................
6. Puişorii
de Cristian
Harhătă
S-a făcut o casă
într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grădină înflorată
Un coteţ şi o poiată
Toate aşezate gospodăreşte
Unde şi-un copac altfel creşte!
Pentru că gospodarul bogătaş,
A lăsat viaţa de oraş
Pentru casa de la ţară,
Şi s-a mutat în primăvară
Să pună şi o clocitoare
Pentru 50 de vieţuitoare
Puiuţi de rasă de găină
Ce iute mari o să devină.
Însă o cloşcă, moştenire,
Umbla prin ogradă în neştire
Făcând zarvă mare
Să nu o bage în mâncare
Bogătaşul cu răbdare
A luat 10 ouă de la clocitoare
Şi i le-a pus în cuibar să le ocrotească
Ca să nu mai cotcodăcească,
Iar după 3 săptămâni
Au ieşit 40 de pui păgâni
Şi alţii 9 de la cloşca mamă
Ocrotiţi cu mare seamă.
Obrăznicăturile ce se alergau prin curte
Râdeau în hohote că cei 9 au picioare scurte
Că nu ţin pas năzbâtiilor
Chinuind viermişorii de zor,
Fugărind un măr o zi întreagă,
Jucând cică fotbal prin ogradă
Îşi mai dădeau coate unii la alţii
Şi pe deasupra neobrăzaţii
Mai râdeau şi de biata găină
Că e grasă cât luna plină
Şi că îi ceartă pe cei 9 cuminţei
Să nu se îndepărteze din ochii ei,
Pe când orfanii erau împrăştiaţi
În toată ograda, nu ca ceilalţi
Ce stăteau mai mult la fusta mamei
Fără a se îndepărta în ciuda Foamei.
Foamea era o pisică înstrăinată
Cu cicatrici, fără un ochi şi ciudată,
Ce-şi câştigase urâtul nume
Trăind din furat prin lume.
O pradă sigură şi uşoară
Erau cei 40 de pui de odinioară
Ce dispăreau care mai de care,
Rămânând 8 pui din întreaga clocitoare,
Iar până să vadă bietul orăşan
I-a mâncat Foamea
fiecare năzdrăvan
De şi-a zis săracul om
Că la anul o să facă un ocol
Şi în loc de clocitoare
O să pună tot cloşca străduitoare,
Iar aceasta mândră şi înfoiată
A povestit puilor întâmplarea toată!
Dacă sunt ascultători,
Părinţii îi răsplătesc pe puişori,
Însă dacă sunt răi şi lor le place aşa,
Are grijă viaţa să le răspundă de asemenea.
7. Veveriţele din parc
de Cristian
Harhătă
Noaptea, când
fulgeră, de zici că-i zi afară,
De fapt e un drum
luminat, pe care coboară
Un îngeraş,
undeva, oriunde-n ţară.
Ce devine tare
derutat,
Când ia un
pampers de asfalt.
Iar acea bubuială
sperie fiecare inimioară,
A tuturor
copiilor
Ce nu ştiu
povestea lor.
Însă pe îngeraşi
nu îi doare
Că au puteri
fagăduitoare,
Şi fiecare
nou-născut
Primeşte un
îngeraş ca scut,
Ce te păzeşte
până creşti mare
Păstrându-l sau
alungându-ţi-l din cale,
Iar dacă credeaţi
că le-aţi aflat pe toate
Vă mai spun una,
ca şi noutate,
Aşa cum copiii
primesc un dar păzitor
Şi animăluţele au
îngeraşii lor.
Iar într-o noapte
furtunoasă
A născut o
veveriţă acasă
În propria ei
vizuină
Crescâdu-şi trei
pui cu o alună.
Şi au crescut aşa
de repejor,
Că deja cei trei
zburdau prin foişor,
Acolo unde veneau
mereu copii
Şi aduceau cu ei
şi de-ale gurii:
O alună, ba o
nucă,
O castană
sau o ghindă,
Ce cădeau din
câte-o pungă,
Fără ca vreun
copil măcar să se prindă.
Dar una mai
ştrengăreaţă,
Se uita la
o sticlă cu negreaţă:
- Oare ce e aşa
bun în sticla aceea?
Cum ar fi
dacă şi eu aş bea...vai dacă aş putea-o lua!
Că pare
tare bună, de n-o dau copiii pe-o alună.
E ca apa din
izvoarele ce curg tare la vale,
Doar că e neagră
şi cu bule, şi are şi o etichetă tare!
Nu trece bine un
ceas şi planul îi merge stas,
Copiii luându-se
cu joaca, lasă sticla baltă,
Iar când dă să o
atingă, vine frate-su şi-o strigă:
- Nu pune mâna,
că nu-i bine!
Să atingi obiectele străine.
Poate fi o bombă, tu nu vezi ce ai în faţă
Că dă să
explodeze sticla cu negreaţă.
Însă celălalt
frate mai mic
Îi spune: soro, fur-o şi dă-mi şi mie un pic.
Veveriţa se tot
gândeşte, dar sticla o ademeneşte.
E curioasă tare:
ce gust are, oare?
Şi se apropie
tip-til, tip-til de ea
Şi când să pună
gura, explodează nebuna
De-a fugit săraca
veveriţă,
Direct în
scorbură la mămăiţă
Şi din urma ei şi
cei doi frăţiori
Ce-au trăit o spaimă plină de fiori.
Iar eu, unul, am
băgat la cap bine,
Să nu pun mâna pe
obiectele străine
Şi am mai
învăţat, că în fiecare apropiat
Există un îngeraş
sau un drac modernizat.
Verificaţi-vă atenţia:
10. Pe cine
a mâncat Foamea?
.....................................................................................
11. Câţi
pui a scos cloşca mamă?
.....................................................................................
12. Cine a
fugit în scorbură?
.....................................................................................
10.
.............................................................................................
11.
.............................................................................................
12.
.............................................................................................
Verificaţi-vă răspunsurile:
1. Împărăteasa de la castel
era Furnicuţa Cristinuţa.
.....................................................................................
2. Înainte să plece Chiţălău
a vorbit cu Gică Contra.
.....................................................................................
3. Motănelul a împărţit
miezul de pâine cu pisicuţa.
.....................................................................................
4. Betta citea romanul lui Caracatiţă.
.....................................................................................
5. Profesorul nu concepea să fie contrazis.
.....................................................................................
6. Punguţa cu apă a fost introdusă în valiză.
.....................................................................................
7. Cea
bătrână şi tigrată vorbea cu nepoata sa.
............................................................................
8. “Motârloiul” era negru.
............................................................................
9. Bunicul
pisicuţei îndrăgostite era alb.
............................................................................
10. Foamea i-a mâncât pe
puişori.
.............................................................................................
11. Cloşca mamă a scos 9
pui.
.............................................................................................
12. Veveriţele au fugit în
scorbură.
.............................................................................................
Pagina Facebook:
Cristian Harhata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu